Ma umple un gol…
ma voi intinde
pe pamantul crud
si voi dormi pana cand
firele de iarba
imi vor strapunge
gandurile,
venele….
voi asculta
cantecul
fluturilor de apa
pana cand
bataile aripilor lor
ma vor asurzi….
ma voi umple de liniste
si voi dormi
pana cand
lumina insasi
se va plictisi sa-mi
hraneasca retina….
Primele poezii le citisem dincolo. Am crezut ca asta era tot. Si totusi inca descopar cu uimire cuvinte de o sensibilitate incredibila, fraze care rascolesc, adancimi care vibreaza.
RăspundețiȘtergereUnele dor... Si totusi durerea asta imi confirma faptul ca traim.
Iti multumesc pentru tot