Ahoretie

Mi-am legat cuvintele
La gură,
le-am pus un căluş şi
Am tras din ele
toată seva
până s-au stafidit de tot…

am tras lucid
lacustrele punţi ale
singuraticei mele singurătăţi
şi am lasat
fluturii şi iarba
pe malul celălalt…
cele care erau déjà în drum
s-au înecat...

am ascuns privirii mele
toate celelalte priviri,
i-am secat izvoarele ce
şuvoiau odinioară
mesopotamic
şi i-am lasat
griul colţuros, asteroidic
şi înghesuitor
crescut în mine...

mai simt încă cercuri
dilatate în pupile
curioase şi frumos
colorate
dincolo de garduri
cu uluci încă rare
şi prietenoase

lumina însă
mi se retrage
tot mai mult
din evidenţă si
devine
tot mai mult
şi mai rapid
intuiţie…

Pentru Fănică - fără.număr.edu

În Fănică a recrescut albastrul…
E un albastru vibrant,
Ondulat,
Tălpi presărate cu nisip
Precum covrigii cu susan,
Cu cămaşa ţesută
În atelierul din Vamă …

Steluţe de foc lângă cort
Ciupesc albastrul
Precum coardele unei chitări
Ameţite de beri douăzeci
Şi fumuri cât cuprinde…..

Şopârliţele crescute
Odinioară în gâtul lui
Fănică
Au dispărut ca prin minune.
Bine-ai revenit!