miercuri, 13 octombrie 2010

vineri, 24 septembrie 2010

Muza

Te aprinzi
şi luceşti molcom,
ondulând cu adierea siluetei
dorinţele ascunse
pe după rame roase
pe la colţuri.

Te împleteşti
în liniştea camerei
cu parfumul de vers
şi acuarela proaspată
ce vine şi nu mai pleacă.
Te întinzi printre pânze
şi cuprinzi în palme
timida slovă
rostită tomnatic şi târziu.


Mi-aş fi potolit setea
cu mersul tau apos,
sfârtecator de valuri
mici şi efemere,
cu unduiri sparte
în cristale dezordonate
de lună.

De fapt,
ţi-aş fi prins pasul
cu palmele facute căuş
dar el s-a scurs
de fiecare dată
ştrengar
printre porţile
pietruite ale mării....

...eşti însă
doar o umbră,
o închipuire,
o fostă fiinţă,
o dorinţă fantomatică
rămasă pierdută prin
ceţuri,
galantare,
unghere...

vineri, 10 septembrie 2010

Să închidem ochii...

Absorb cu nesaţ
lumina printre gene
iar ea se replică
fidel şi statornic
pe retină
pentru vremuri pustii şi
fără de cale...

Se face că mă intind
pe un nisip
de vorbe fărâmiţate
în silabe şoptite
printre micile cearcane
ale mării revarsate
leneş şi molcom....

mă cuprind
braţe de umbre
lunatice şi moi...
simt cum mă petrec
de jur împrejur,
mă mângâie ademenitor
şi complice...

se mai face ca mă
caţăr pe un verde crestat
în stânca
ramasă încremenită
şi apoi trecută în gri
ascuţit şi asfinţit
în urma secundei,
în urma copitei vijelioase
a istoriei tăcute şi mult
prea puţin ştiute ...

şi dorm...
apoi deschid ochii
şi pornesc din nou...


... simt că trec
pe lângă mine dar nu
mă mai recunosc,
că îmi arunc
un zâmbet fugar
dar plec ahoretic capul
în josul mereu
primitor şi prietenos,
că îmi intind o mână
dar mă feresc de mine,
un mine urban,
plastifiat şi îngheţat.
să închidem, deci, ochii...
acolo e mult mai bine.






sâmbătă, 4 septembrie 2010

Nişte ţărani (by Antrenoru, Domino, Doruldezid & Turcoaz)

(Domino)
E sapa pusă în colţ lângă prispă
să odihnească.
Se vede luciul colţului său
în oglinda Merţanului.
Se aud zumzăieli ce pun în cronică
ziua şi zilele,
recoltele urbane de
sticlă şi scandal.
Se-aud plescăituri leneşe 
de paşi şi fălci simandicoase.
(Doruldezid)
Ascut unghii de pământ pe volan
şi le tocesc
la vederea plăcuţei satului
în care aş fi fost născut.
Apuc televizorul de banană
şi îl fac felinar.
În jurul meu arde benzină
în urma unui cal de cauciuc
ce mă vrea sălbatic.
Bag într-a doua
şi plonjez în balta de sub nuc.
Miroase a urină şi a muiere
fiartă la prăşit.
Pun frână prin ploaia
afumată în acoperiş.

(Turcoaz)
De cu roua dimineţii
Scoală casa un ţăran
Şi se perpele pe prispă că azi este o mare zi:
E culesul vişinilor.
Cum cocoşul a cântat
toţi copiii s-au sculat.
Şi ajută pe ţărani să aducă la butoi
Mult doritul vişinoi.
Şi se agită şi se zbate, un copil şi jumătate
cu o găletuşă nouă, tocmai de la Târgul Mare
şi e mândru cât cuprinde
că-i băietul mamei harnic.


(Antrenoru)
O mână de sape, o claie
Topor, ştergare, odaie
Ceaune nebune şi podine moi
Culoare de lucruri ce azi suntem noi.
Fâneţe întinse, fântâni părăsite
Troiţe, cosiţe, domniţe
Oglinzi pătate şi praguri străine
Drumeaguri de undeva spre oricine.
Mâini mai vechi ca pământul
Picioare mai grele ca gândul
Nişte ţărani, nişte culori
Topite întrun coş cu ouă şi flori.



sâmbătă, 7 august 2010

Casa mea (by Doruldezid, Domino, Porumbel)

In casa mea geamurile
se deschid larg
din bucataria rasucita
intre glastre de musama.

Lemnele mirosind a istorie
arsa
ma trag de mana
inapoia timpului
iar viata continua in sens invers.

Peretii imi cer
sa-i deschid catre cer,
inspre
falduri de verde sculptat
in frunze si in viata
si iubiri puse in rame
de oglinzi venetiene.

Imi deschid ferestrele
de verdeata
larg ascuns
ochilor vecinului.de termopan.

Casa ta, cu dor de lemne putrezi....
si sunetul,
si vocea......

Casa ta de portelan,
un portelan uitat de vreme,
fotoliul care zace ....
si zace....
asteapta o rasuflare.

marți, 6 iulie 2010

Fantome

M-am simţit strigat
în formă
de frunză foşnită
incert şi ocazional…

m-am simţit atins
inocent şi
provizoriu de
zâmbete ceţoase si
fade,
de dorinte ascunse
în iarbă şi in cochilie de
melc rasucit în sine…

m-am simţit străbătut
de fluide poveşti
veneţiene
surâzand indecent,
zgomotos şi
iluzoriu…

Eu însă mi-am cuprins
capul în
autistele-mi palme,

am incercat să-mi
feresc tălpile
sangerânde de
cioburile arhaice
ce mă alcătuiau
odinioară,

gândind în gând
despre gândul viu
şi al meu,

rugându-mă în genunchi
să mă privesc
cu ochii dimineţii
botezate în fân şi mir

şi aşteptând
vânturile
septentrionale
ce mişcă rotund
răbdatoarele
şi blândele mori
să rupă nefericita
vrajă.

vineri, 25 iunie 2010

Ahoretie

Mi-am legat cuvintele
La gură,
le-am pus un căluş şi
Am tras din ele
toată seva
până s-au stafidit de tot…

am tras lucid
lacustrele punţi ale
singuraticei mele singurătăţi
şi am lasat
fluturii şi iarba
pe malul celălalt…
cele care erau déjà în drum
s-au înecat...

am ascuns privirii mele
toate celelalte priviri,
i-am secat izvoarele ce
şuvoiau odinioară
mesopotamic
şi i-am lasat
griul colţuros, asteroidic
şi înghesuitor
crescut în mine...

mai simt încă cercuri
dilatate în pupile
curioase şi frumos
colorate
dincolo de garduri
cu uluci încă rare
şi prietenoase

lumina însă
mi se retrage
tot mai mult
din evidenţă si
devine
tot mai mult
şi mai rapid
intuiţie…

joi, 24 iunie 2010

Pentru Fănică - fără.număr.edu

În Fănică a recrescut albastrul…
E un albastru vibrant,
Ondulat,
Tălpi presărate cu nisip
Precum covrigii cu susan,
Cu cămaşa ţesută
În atelierul din Vamă …

Steluţe de foc lângă cort
Ciupesc albastrul
Precum coardele unei chitări
Ameţite de beri douăzeci
Şi fumuri cât cuprinde…..

Şopârliţele crescute
Odinioară în gâtul lui
Fănică
Au dispărut ca prin minune.
Bine-ai revenit!

luni, 24 mai 2010

Destinul firului de iarba

Vei fi călcat de
copite furioase,
De tălpi zgomotoase
şi războinice…

Vei fi luat
într-o cazma şi
aruncat printre bolovani
indiferenţi şi uneori ostili
doar pentru ca nu ai
crescut
în locul potrivit…

Iţi va fi sfârtecat trupul şi
Sufletul
Pentru a hrani guri şi
Orgolii hulpave,
în speranta ca vei
creşte încă odată
şi încă odată …

Vei acoperi cu propria-ţi
Umbra
Morminte şi umbre,
Umbre şi morminte…

Vei
încremeni
auzind scrâşnind sabia
îngheţului,
iar viforul iţi va zbici şi zbârci
chipul…

Vei mângâia
obraji,
buze si trupuri...

Cine te va iubi pentru toate astea?

Nota de plată la Curtea Veche [by Doruldezid, Antrenoru & Domino]

Iubito, porcul se roteşte-n vin
şi în cuvinte simt cum ţin
obrazul tău plin de tanin
şi vinul scurge bolul plin.

Aş întinde mâna peste tine
Şi i-aş da lumii să bea,
Dar i-atâta singurătate-n juru-mi
Că m-aş putea îmbăta.

Să curgă vorbele
pintre arcade
de vin şi pulpe
de foc, fardatele;
de scrum, zburatele
orinde şi întotdeauna.

Feng shui ortodox

Mângâiem cristale
să se bucure
Prea Cucernicul
Tigru,

Ne legăm clopoţei de mâini
Ca să răsune valea
Când ne facem
Cruci.

Mâncăm plăcinte de post
Ca să stârnim
Energiile violet

Punem fundiţe albe
Pe icoane
Să ni se scurgă
Banii-n buzunare.

Zbor către Londra [by Antrenoru, Doruldezid & Domino]



O fâşie de carne în ceţuri lungi
Ca lama de cuţit pierdută-n noapte
O port pe frunte şi vând în gând
Poduri sub care curg mii de orologii sparte.


Săgeata smulse aerul dintre creneluri
Si soarele se tot lărgea deasupra Tamisei
Înghiţindu-mă între nori,
In praful banilor aruncaţi pe fereastra avionului.
Revin în pletele sudorilor de vară,
Când ploaia e mai dulce şi păstrată-n buzunar,
Pe coada măturii de ora 5.

Si iata locul
cu nori şi multe
Orizonturi în sus,
Cu oameni
Mergând invers,
Cu capul in jos
In uniforme de
Beefeateri
Separaţi unii de alţii
de gânduri dense
şi putrede
ca-n Danemarca.





Topica zilei [by Doruldezid, Antrenoru & Domino]

Cu vină îşi mâna boii în drum
La mâini legat cu fân şi flori de munte
Si aerul îl respira prelung
Si soarta îi zâmbea în ploi mărunte.

In corsetul unei flori cu bijuterii de ploaie
Răsucit în somn şi-n carne stau şi-aştept
Poate adoarme în infipta mea făptură
Sunete de trupuri mici risipite prin icoane.

Frântură de secundă rănită
Si pulberi de apă fărâmiţate in cristale viscolite
Umezesc imaginile mute
Ale umbrelor humanoide.

Gemini [by Doruldezid & Domino]

Într-o seară, mai jos de-o oră,
Într-o doară mă-ntreb de rouă,
Într-o moară de vise ce plouă,
Într-o oră scăldată şi nouă.



Făpturi paralele
Întâlnindu-se doar într-un creuzet aparent;
O poveste intersectată
cu ea însăşi
în infinitul marin
şi adâncul algelor
ondulate de incertitudinea
duală a clipei.
Gânduri suprapuse
Afrodite contradictorii
Şi scăldate de umbre…

Mai rămâi…


Mai ramâi doar
un cuvânt
să-ţi adulmec
şoapta fumegândă,
scrumată alene
într-o scrumieră leneșă
ce masoară timpul
în mucuri.



Mai ramâi doar
un vers
să pot să-ţi sorb
emoţia fluidă
de pe figura-ţi ceruită
de oboseală,
să pot sa te fixez în
zale de petale iernite.


Mai rămâi doar o
poezie,
una dureroasă,
ascunsă în galantare
împăienjenite de
gând,
în umbre de silabă
prelinsă de
pe streaşina
pleoapei închise
în octava
unei lumi paralele.

Omul cu doua spinari

Omul
cu doua spinari
este
in fapt,
Omul cu patru picioare
si un singur pas,
Cu patru maini si
O singura imbratisare,
Cu patru ochi si
O singura privire,
Cu doua inimi si
Un singur suflet…

Somnul ingerului

Mi-a fost dat
sa vad
cum doarme un inger…
nu s-ar spune
ca are un somn linistit

se aseaza
in general bosumflat
in pat,
isi ciufuleste repede parul
in moliciunea pernei
si se cuibareste
destul de repede
daca
il mangai…

trebuie sa am grija
pentru ca
de cele mai multe ori
se dezveleste
iar dimineata
se trezeste
cu nasul infundat.

Obisnuieste sa-mi
sopteasca
in fiecare seara
torsul firelor de lana
torsul firelor de vis
torsul firelor de iarba,
torsul firelor de luna.

Odata a inceput
sa-mi povesteasca
despre viata lui:
avea ochii inchisi,
iar aripile visului
ii eliberau cuvintele…

Egoism

te caut in fiecare
molecula de aer respirat
in fiecare foton
ce imi dezmorteste
privirea,
in fiecare obiect
care imi trezeste
degetele,
pe fiecare coadă
de cometă
încă ne-dusă la culcare

… și te găsesc…

de aceea voi
inspira tot
aerul
si nu-i voi mai da drumul,
voi aduna toată
lumina
și o voi ascunde sub pleoape,
îmi voi aduna cu nesaț
degetele răsfirate,
voi ține treze toate
toate stelele
cu sonata lunii…

…pentru a te avea cu mine
tot timpul și în toate timpurile…

Buna dimineata, iubito…

Buna dimineata, iubito...
ma bucur
sa redescopar
albastrul zilei
prin ferestrele
sufletului tau…

Buna dimineata, iubito...
astept infrigurat
ticaitul
urmatoarei secunde
a zambetului tau
revarsat in
pastel de
toamna tarzie
si abur de cafea…

Buna dimineata, iubito...
iti vad umbra
inceata si
somnoroasa
in cautarea
papucilor de casa,
a punctelor
cardinale si
a verii incheiate…

Buna dimineata, iubito...
aud stropii
lovindu-se de tine
ca sunetele
unei simfonii
de rotunjimile lumii,
intr-o revarsare
modulara
si celesta…

Buna dimineata, iubito...
porti inca pe chip
luminile micului
nostru parc,
ale jocului abstract
al ploii
molcome,
ale tremurului
imbratisarii
cat o eternitate,
ale frunzelor
ce se intindeau
inaintea pasului tau
bland,
ale amutitelor noastre
emotii.

Buna dimineata, iubito...
Ieri frunzele-si sopteau
De noi…de tine si de mine...

Ultimul inger


Ingerii au plecat
la culcare….
Au mai lasat aprins
doar opaițul
tremurând
al somnoroasei luni…

gândurile se preling
aproape înghețate
pe ascuțimile
gardurilor nevorbirii,
pe încremenitul leagan
pustiit
de propria nemișcare,
pe zgribulitele
emoții  …

….a mai ramas unul…
își ascunde privirea
pe după umbra
amorțitelor timpuri,
ale tăcuților copaci,
ale adormitelor frunze….
se furișează
către mine sfredelind
întunericul și
singurătatea.

Iubesc, drag inger,
să ascult liniștea degetelor
tale rasfirate pe
neliniștitele-mi
coarde

lasă-mă să învelesc
înfrigurarea-mi
cu pleoapele tale,
cu albastrul tău
atât de viu,

lasă-mă să îmi potolesc
setea …

nu stiu.org




……de ceea ce
nici nu stiu
daca imi doresc
sa fiu sau
mi-as fi imaginat
ca as putea fi.

Alerg insufletit
catre ideal
iar acesta
arunca in mine
cu distanta.

Alerg catre
concret
iar acesta arunca in mine
cu cinism.

Alerg inspre
iubire,
iar iubirea
ma loveste
cu indiferenta.

Alerg catre
nimic
iar nimicul
incepe sa arunce
in mine cu
semne de intrebare.

am obosit.
ma opresc,
privesc in jur
si nu stiu
unde sunt.

Mi-e dor
de ceea ce
nu stiam….

Un, o …


Ma umple un gol…

ma voi intinde
pe pamantul crud
si voi dormi pana cand
firele de iarba
imi vor strapunge
gandurile,
venele….
voi asculta
cantecul
fluturilor de apa
pana cand
bataile aripilor lor
ma vor asurzi….
ma voi umple de liniste
si voi dormi
pana cand
lumina insasi
se va plictisi sa-mi
hraneasca retina….


duminică, 23 mai 2010

Fluturi de apa

mi-au placut mereu

fluturii de apa…

au o sminteala
aparte,
nepatrunsa de
mintile iscoditoare,
impulsive si
compulsive….

au aripi incolore
dar
daca te uiti mai atent
descoperi
toate culorile
posibile….

nu se feresc de
caldura
ce i-ar putea evapora
si nici, asemeni
fluturilor obisnuiti,
de apa ce
le-ar putea frange
zborul…

de fapt,
principala lor resursa
este
ploaia…
din ea isi extrag
calitatea de fosti stropi
si
de viitoare hrana
pentru muritoarele flori.