Cu vină îşi mâna boii în drum
La mâini legat cu fân şi flori de munte
Si aerul îl respira prelung
Si soarta îi zâmbea în ploi mărunte.
In corsetul unei flori cu bijuterii de ploaie
Răsucit în somn şi-n carne stau şi-aştept
Poate adoarme în infipta mea făptură
Sunete de trupuri mici risipite prin icoane.
Frântură de secundă rănită
Si pulberi de apă fărâmiţate in cristale viscolite
Umezesc imaginile mute
Ale umbrelor humanoide.
Dar trezeste-te romane si te scutura de vise,
RăspundețiȘtergereZiua sta sa se deschida si multiple fete arata,
Lasa umbrele sa doarma in asternutul lor de noapte,
Tu te scoala si indata firul gandurilor cata
Sa infaptuiesti din ele, nu sa zici ca altadata:
Asta-i viata, n-am ce face, mai bine le las pe toate,
Sa ma culc la loc si moale sa ascult cum zboara mii de soapte,
In linistea naturii adormite, in plina noapte.