marți, 9 august 2011

Acasă

Se înălțau cântece,
se înălța o rugă
luna devenea galbena și de foc ca un soare...
Se bucura că suntem.

Din dragostea noastră ridicam o casă
sub care pământul era albastru
iar florile care creșteau erau la fel.

Aici, întotdeauna va fi cineva acasă
și se va ruga
sau
va înălța un cântec albastru.

luni, 8 august 2011

Albastru

În liniștea asta nu se aude
decât zâmbetul tău
iar razele lui sunt replicate
în zenitul fiecărui val care
îți îmbrățișează glezna
rotund șlefuită
în roz de leandru
și verde măsliniu

Stânca sculptează
dintr-o suflare,
abrupt și fidel,
chipul pe care îl aștepta de
câteva mii de ani să răsară
și pe care l-a ratat
în forme anonime
de zeițe purtătoare de amfore.

Și vântul e bucuros că
nu a așteptat degeaba...
îți invită părul la un dans
mângâiat și săltăreț
pe care l-a exersat
de-atâtea și-atâtea ori

Erai așteptată aici...
ești de-locului ăsta
care te-a visat,
te-a dorit și te-a căutat
dintotdeauna…