că nici unul nu e al tău, nici măcar pe scară,
între ușile care stau să se închidă,
că nu a fost niciodată și nici nu ai avut vreodată șansa
să prinzi unul.
Am înțeles, în sfârșit.
mai bine spus, accept, în sfârșit,
că sunt puține locuri și dacă nu ești pe fază
rămâi cu biletul în mână și nu mai e nimeni interesat
de cuvintele tale frumos șlefuite.
Vorbești singur. te aude, cel mult, controlorul.
ajungi să îți poți răspunde la întrebări matusalemice.
Aveai niște cioburi de răspuns, dar niciodată adunate
într-o clepsidră.
s-au adunat abia acum într-un pahar cu venin
lăsat în calea unora care au pierdut ocazia de a fi
șerpi ieșiți la pensie.
ce poți să speri ?!
sunt multe autobuze,
iar șoferii sunt beți.
