vineri, 24 septembrie 2010

Muza

Te aprinzi
şi luceşti molcom,
ondulând cu adierea siluetei
dorinţele ascunse
pe după rame roase
pe la colţuri.

Te împleteşti
în liniştea camerei
cu parfumul de vers
şi acuarela proaspată
ce vine şi nu mai pleacă.
Te întinzi printre pânze
şi cuprinzi în palme
timida slovă
rostită tomnatic şi târziu.


Mi-aş fi potolit setea
cu mersul tau apos,
sfârtecator de valuri
mici şi efemere,
cu unduiri sparte
în cristale dezordonate
de lună.

De fapt,
ţi-aş fi prins pasul
cu palmele facute căuş
dar el s-a scurs
de fiecare dată
ştrengar
printre porţile
pietruite ale mării....

...eşti însă
doar o umbră,
o închipuire,
o fostă fiinţă,
o dorinţă fantomatică
rămasă pierdută prin
ceţuri,
galantare,
unghere...

vineri, 10 septembrie 2010

Să închidem ochii...

Absorb cu nesaţ
lumina printre gene
iar ea se replică
fidel şi statornic
pe retină
pentru vremuri pustii şi
fără de cale...

Se face că mă intind
pe un nisip
de vorbe fărâmiţate
în silabe şoptite
printre micile cearcane
ale mării revarsate
leneş şi molcom....

mă cuprind
braţe de umbre
lunatice şi moi...
simt cum mă petrec
de jur împrejur,
mă mângâie ademenitor
şi complice...

se mai face ca mă
caţăr pe un verde crestat
în stânca
ramasă încremenită
şi apoi trecută în gri
ascuţit şi asfinţit
în urma secundei,
în urma copitei vijelioase
a istoriei tăcute şi mult
prea puţin ştiute ...

şi dorm...
apoi deschid ochii
şi pornesc din nou...


... simt că trec
pe lângă mine dar nu
mă mai recunosc,
că îmi arunc
un zâmbet fugar
dar plec ahoretic capul
în josul mereu
primitor şi prietenos,
că îmi intind o mână
dar mă feresc de mine,
un mine urban,
plastifiat şi îngheţat.
să închidem, deci, ochii...
acolo e mult mai bine.






sâmbătă, 4 septembrie 2010

Nişte ţărani (by Antrenoru, Domino, Doruldezid & Turcoaz)

(Domino)
E sapa pusă în colţ lângă prispă
să odihnească.
Se vede luciul colţului său
în oglinda Merţanului.
Se aud zumzăieli ce pun în cronică
ziua şi zilele,
recoltele urbane de
sticlă şi scandal.
Se-aud plescăituri leneşe 
de paşi şi fălci simandicoase.
(Doruldezid)
Ascut unghii de pământ pe volan
şi le tocesc
la vederea plăcuţei satului
în care aş fi fost născut.
Apuc televizorul de banană
şi îl fac felinar.
În jurul meu arde benzină
în urma unui cal de cauciuc
ce mă vrea sălbatic.
Bag într-a doua
şi plonjez în balta de sub nuc.
Miroase a urină şi a muiere
fiartă la prăşit.
Pun frână prin ploaia
afumată în acoperiş.

(Turcoaz)
De cu roua dimineţii
Scoală casa un ţăran
Şi se perpele pe prispă că azi este o mare zi:
E culesul vişinilor.
Cum cocoşul a cântat
toţi copiii s-au sculat.
Şi ajută pe ţărani să aducă la butoi
Mult doritul vişinoi.
Şi se agită şi se zbate, un copil şi jumătate
cu o găletuşă nouă, tocmai de la Târgul Mare
şi e mândru cât cuprinde
că-i băietul mamei harnic.


(Antrenoru)
O mână de sape, o claie
Topor, ştergare, odaie
Ceaune nebune şi podine moi
Culoare de lucruri ce azi suntem noi.
Fâneţe întinse, fântâni părăsite
Troiţe, cosiţe, domniţe
Oglinzi pătate şi praguri străine
Drumeaguri de undeva spre oricine.
Mâini mai vechi ca pământul
Picioare mai grele ca gândul
Nişte ţărani, nişte culori
Topite întrun coş cu ouă şi flori.