luni, 24 mai 2010

Destinul firului de iarba

Vei fi călcat de
copite furioase,
De tălpi zgomotoase
şi războinice…

Vei fi luat
într-o cazma şi
aruncat printre bolovani
indiferenţi şi uneori ostili
doar pentru ca nu ai
crescut
în locul potrivit…

Iţi va fi sfârtecat trupul şi
Sufletul
Pentru a hrani guri şi
Orgolii hulpave,
în speranta ca vei
creşte încă odată
şi încă odată …

Vei acoperi cu propria-ţi
Umbra
Morminte şi umbre,
Umbre şi morminte…

Vei
încremeni
auzind scrâşnind sabia
îngheţului,
iar viforul iţi va zbici şi zbârci
chipul…

Vei mângâia
obraji,
buze si trupuri...

Cine te va iubi pentru toate astea?

2 comentarii:

  1. mmm, da este dar oare firul de iarba nu vrea sa fie "folosit"? poate el isi iubeste destinul...

    RăspundețiȘtergere
  2. destinul e implacabil, nu'l intereseaza daca il iubim sau nu

    RăspundețiȘtergere