Trandafir de toamnă

mi-au ingheţat mainile
pe rădăcini...
le desprind de-acolo
rupând fâşii mari de petale
care şiroiesc aortic...

i-a ramas inima
în urma timpului:
fiecare secundă

o bate într-una şi jumătate
şi jumătate fără de jumătate...                                
...i-a batut pe lângă drum
şi acum muşcă din
borduri reci şi mutilate

se hrăneşte lacom
cu umbre veştede
rămase pe frunzele
mute şi surde,
se zbate şchiopătand
în sistole şi diastole
ce miros încă
a muguri tineri şi proaspeţi
ce stau să izbucnească.

Acasă

Se înălțau cântece,
se înălța o rugă
luna devenea galbena și de foc ca un soare...
Se bucura că suntem.

Din dragostea noastră ridicam o casă
sub care pământul era albastru
iar florile care creșteau erau la fel.

Aici, întotdeauna va fi cineva acasă
și se va ruga
sau
va înălța un cântec albastru.

Albastru

În liniștea asta nu se aude

decât zâmbetul tău

iar razele lui sunt replicate

în zenitul fiecărui val care

îți îmbrățișează glezna

rotund șlefuită
în roz de leandru

și verde măsliniu

Stânca sculptează
dintr-o suflare,

abrupt și fidel,

chipul pe care îl aștepta de

câteva mii de ani să răsară

și pe care l-a ratat
în forme anonime

de zeițe purtătoare de amfore.

Și vântul e bucuros că

nu a așteptat degeaba...

îți invită părul la un dans

mângâiat și săltăreț

pe care l-a exersat

de-atâtea și-atâtea ori

Erai așteptată aici...

ești de-locului ăsta
care te-a visat,

te-a dorit și te-a căutat

dintotdeauna…

http://www.youtube.com/watch?v=arzsJI9OHPc

senzorial incert

simt

ca nu ma mai simt,

ca ma uit in gol

iar golul se uita in mine
si nu ma mai vede,

ca aud nimic iar nimicul
nu mai aude
nici macar un sunet
din minele trecut
si aproape deloc prezent,

ca memoria
nu-si mai aduce aminte
de fel
ce sunt, cine sunt,
daca sunt sau am fost,
atunci sau acum,

ca iarba nu stie 

sa ma fi avut vreodata 

prin preajma, 

nici ploaia sa ma fi atins

cu vreun deget 

picurat,

nici viata sa ma fi trait ...

sau invers?...

My Story