luni, 24 mai 2010

Mai rămâi…


Mai ramâi doar
un cuvânt
să-ţi adulmec
şoapta fumegândă,
scrumată alene
într-o scrumieră leneșă
ce masoară timpul
în mucuri.



Mai ramâi doar
un vers
să pot să-ţi sorb
emoţia fluidă
de pe figura-ţi ceruită
de oboseală,
să pot sa te fixez în
zale de petale iernite.


Mai rămâi doar o
poezie,
una dureroasă,
ascunsă în galantare
împăienjenite de
gând,
în umbre de silabă
prelinsă de
pe streaşina
pleoapei închise
în octava
unei lumi paralele.

Un comentariu: