Nişte ţărani (by Antrenoru, Domino, Doruldezid & Turcoaz)

(Domino)

E sapa pusă în colţ lângă prispă

să odihnească.

Se vede luciul colţului său

în oglinda Merţanului.

Se aud zumzăieli ce pun în cronică

ziua şi zilele,

recoltele urbane de

sticlă şi scandal.

Se-aud plescăituri leneşe 

de paşi şi fălci simandicoase.

(Doruldezid)

Ascut unghii de pământ pe volan

şi le tocesc

la vederea plăcuţei satului

în care aş fi fost născut.

Apuc televizorul de banană

şi îl fac felinar.

În jurul meu arde benzină

în urma unui cal de cauciuc

ce mă vrea sălbatic.

Bag într-a doua
şi plonjez în balta de sub nuc.
Miroase a urină şi a muiere
fiartă la prăşit.

Pun frână prin ploaia
afumată în acoperiş.

(Turcoaz)

De cu roua dimineţii
Scoală casa un ţăran
Şi se perpele pe prispă că azi este o mare zi:
E culesul vişinilor.
Cum cocoşul a cântat
toţi copiii s-au sculat.
Şi ajută pe ţărani să aducă la butoi
Mult doritul vişinoi.
Şi se agită şi se zbate, un copil şi jumătate
cu o găletuşă nouă, tocmai de la Târgul Mare
şi e mândru cât cuprinde
că-i băietul mamei harnic.

(Antrenoru)

O mână de sape, o claie

Topor, ştergare, odaie

Ceaune nebune şi podine moi

Culoare de lucruri ce azi suntem noi.

Fâneţe întinse, fântâni părăsite

Troiţe, cosiţe, domniţe

Oglinzi pătate şi praguri străine

Drumeaguri de undeva spre oricine.

Mâini mai vechi ca pământul

Picioare mai grele ca gândul

Nişte ţărani, nişte culori

Topite întrun coş cu ouă şi flori.