Muza

Te aprinzi
şi luceşti molcom,

ondulând cu adierea siluetei

dorinţele ascunse

pe după rame roase

pe la colţuri.

Te împleteşti

în liniştea camerei

cu parfumul de vers

şi acuarela proaspată

ce vine şi nu mai pleacă.

Te întinzi printre pânze

şi cuprinzi în palme

timida slovă

rostită tomnatic şi târziu.

Mi-aş fi potolit setea

cu mersul tau apos,

sfârtecator de valuri

mici şi efemere,

cu unduiri sparte

în cristale dezordonate

de lună.

De fapt,

ţi-aş fi prins pasul
cu palmele facute căuş

dar el s-a scurs

de fiecare dată

ştrengar

printre porţile

pietruite ale mării....

...eşti însă

doar o umbră,

o închipuire,

o fostă fiinţă,

o dorinţă fantomatică

rămasă pierdută prin

ceţuri,

galantare,
unghere...