Ducem lipsă

O mână pe umăr îndoit
se lasă spre seară la mijloc,
Se-aprinde o lumină știrbă
pe ultimul peron dintre lumile plătite.

Facem ocolul zilei în pripă
Și noaptea aduce prezențe de-o clipă
Simțim oboseala ghetelor
și zgomotul asurzitor al siluetelor.

Nu se mai aude, iubito, pasul tău șoptit monosilabic,
nici strângerea abruptă și speriată a mâinii tale mereu prea mică,
pierdută în mâna mea mereu prea mare.