Dialectică feminină

Îţi rup cuvintele

din gură

vertebră cu vertebră

te-nnec apoi

cu un vârtej de vorbe clocotit

în sos de hydră,

vin către tine,

te strivesc

sub umbra mea

cutremur tropăit,
carâmb de hiroshimă,
te-ngenunchez
cu-o ploaie de sageţi

şi te lovesc cu capul

de-ai frigului

pereţi.

 

Se face insă noapte

şi vreau s-adorm în braţe

ce colac să-mi fie,

să pot să trec oceanul

fără de uliţe al noptii

şi inima-ţi să-mi fie

pântec veşnic

iară privirea ta 


sa-mi fie sfeşnic

te prind şi te aprind,

te dor şi te ador,

iubitul meu...