vineri, 6 mai 2011

senzorial incert

simt

ca nu ma mai simt,

ca ma uit in gol
iar golul se uita in mine
si nu ma mai vede,

ca aud nimic iar nimicul
nu mai aude
nici macar un sunet
din minele trecut
si aproape deloc prezent,

ca memoria
nu-si mai aduce aminte
de fel
ce sunt, cine sunt,
daca sunt sau am fost,
atunci sau acum,


ca iarba nu stie 
sa ma fi avut vreodata 
prin preajma, 
nici ploaia sa ma fi atins
cu vreun deget 
picurat,
nici viata sa ma fi trait ...

sau invers?...


3 comentarii:

  1. Bine ai revenit, maestre!
    Cam deprimanta poezia, dar decat deloc...

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt poeziile mele altfel? pana si pasiunea ce rasare pe alocuri aluneca tot in directia cu pricina :P

    RăspundețiȘtergere